Va spun sincer, ca intotdeauna am preferat marea in defavoarea muntelui. Dar anul acesta ne-am schimbat la 180 de grade si am decis sa luam drumul muntelui. De cativa ani, o colega de serviciu m-a innebunit cu povestile sale despre Maramures si astfel ne-am decis anul acesta, sa purcedem la drum (aproximativ 700 km) catre Targu Lapus (Maramures).
Ceea ce am sa va spun din start este ca drumul, in sine, este foarte obositor dar merita din plin. Ceea ce am vazut nu se poate descrie in cuvinte sau mai bine zis nu cred ca as putea sa ma exprim eu asa cum ar merita locurile prin care am trecut si pe care le-am vazut. Nu sunt o buna oratoare dar pot sa va spun cu mana pe inima ca avem o tara superba, in ciuda a tot ceea ce se intampla pe plan social si politic.
Ceea ce este mai grav este faptul ca nu stim sa profitam de aceste frumuseti pe care ni le-a oferit natura fara sa ne ceara nimic in schimb. Peisajele si oamenii acestor locuri m-au incarcat pozitiv si mi-au dat o liniste sufleteasca pe care nu am simtit-o niciodata pana acum.
Cat mai avem timp, sa ne bucuram de frumusetea acestor locuri minunate si rupte parca dintr-o carte de povesti.
In drum spre Tara Lapusului, un popas la Sighisoara.
Ajunsi la destinatie, TARA LAPUSULUI (MARAMURES)
Manastirea de la Sapanta (cea mai inalta Biserica din lemn, din lume)
Cimitirul Vesel de la Sapanta.
Manastirea Barsana (eu as numi acest loc RAIUL pe pamant).
Plimbari prin munti.
In drum spre casa, un popas: Lacul Rosu.
Cheile Bicaz.
Si la urma o plimbare cu telegondola in PIATRA NEAMT, un oras care ne-a impresionat profund.
